Copiile unui suflet

Copiile unui suflet Volumul II
1. Cât aș vrea să te am alături într-un splendid asfinți
Să ascultăm cântecul de luncă cum răsună liniști
Să admirăm lacul și înălțimea cu podoaba ei de stele
Să uităm pentru o vreme toate gândurile grele.
 * * *
2. Trecea un călăreț în goana murgului
Peste munți, păduri și vaste pustiuri.
Încotro ? La ce umbră se va așeza?
Nu știu, poate el va fi umbra cuiva.
 * * *
3. Condor cuibărit în vârf de stâncă, te implor
Poartă-mă pe aripile tale să cunosc lumea.
Un glas necunoscut mi-a șoptit : te vor devora…
Nu ești din lumea lor, ești străinul trecător.
Nu te hazarda!
 * * *
4. Un medic prin spitale viața iși petrece
Vezi în ochii săi blândețe și melancolie.
Uneori se lasă mângâiat de aerul rece
Înțelegând și ascultând glasul care tace.
 * * *
5. Cândva se scria despre adultere
Despre iubirea femeilor decăzute.
Mentalitatea veche este știrbită
Iar alta nouă încă nu există.
 * * *
6. Spectacolul naturii fiind în reluare
Pictorul a găsit în scenele de vânătoare
O idee bună pentru gândirea liberă.
Un adevărat giuvaier pentru artă.
 * * *
7. Atât de puternică este iubirea adevărată
Încât ușa durerii nu se închide niciodată.
Fuga de iubire este o acrobație fără plasă
Încearcă! Niciodată nu știi ce te așteaptă.
 * * *
8. Nu există om să nu pice în capcana dragostei
Cu toții am greșit dând o șansa hazardului
Nu este ușor să lupți pentru ochii de azur
Sunt scântei din razele astrale pentru amor.
 * * *
9. Fata cu ochii de smarald privește fascinată
Luna grandioasă cu voaleta de azur pe față.
Când frumusețea raiului ceresc te captivează
Fură-i sărutul și înalță-ți inima cu speranță.
 * * *
10. Și în veacurile viitoare eroii vor fi tot vii
Doream să scriu despre vitejia lor in bătălii.
Fără să vreau m-am trezit cântând iubirea
Amintirile duioase mi-au tulburat inima.

Citeste mai mult »

Catrene Volumul I

1. Sfinxul a fost dăltuit din piatră
El n-a cunoscut durerea niciodată.
Dar omul a cărui mumă este huma
Va munci și va lupta întruna.
 * * *
2. La răstimpuri de veacuri apar oameni care strălucesc.Ei sunt aleși.
Sunt din condiții sociale cu totul inegale, fără strămoși.
Nu vor avea nici urmași, singuri alcătuiesc întregul lor neam.
Acesta este meritul lor, asemenea stelelor ce răsar și apoi dispar.
 * * *
3. Adrian Păunescu s-a născut din undele zorelelor proaspete,
Și-a hrănit spiritul cu seva neprețuită a virtuților dacice,
Și acest luceafăr al poeziei s-a metamorfozat din om în zeu ,
Destinat să treacă peste veacuri geniul românului său.
 * * *
4. Peste crestele munților privesc luna plină.
În măreția-i blândă vrea să-mi spună:
Iubirea este sfântă , este ca focul din vatră,
Nu se stinge niciodată de știi să-l întreții.
 * * *
5. Inocenta natură sălbatică dă parfum de basm.
Aici petrec îndrăgostiții trăind beția de miraj.
Amice , crede-mă ! De vrei ca iubirea să-ți fie deplină,
Strânge în brațe o fecioară și bea o cupă plină.
 * * *
6. Din mănăstire nu se mai poate retrage.
Ce forțe ale uitării adolescența îi va șterge ?
În vis va trăi mii și mii de vieți falnice.
Pe nesimțite, nedefinit timpul se va scurge.
 * * *
7. Înțeleptul n-a osândit-o pentru marea ei pasiune
Izvorâtă din măreția sufletului umbrit de neliniște.
Cert, dacă nu ar fi cunoscut puterea marii iubiri
Ar fi avut o viață searbădă... acum e tumultoasă.
 * * *
8. Râd și îl comdamnă pe bețiv . Atunci de ce mai este vin ?
E licoare sfântă din nobila plantă, e balsamul divin.
În cupa cea mare , el vede trandafirul buzelor tale.
Astfel uită că i-au fost predestinate săruturile amare.
 * * *
9. Extrage ignoranța omenească din școala lumii
și vei deține cel mai de seamă câștig al împlinirii.
Titanule, tu care nu t-ai priceput niciodată să râzi,
vei avea chipul senin , surâzător și vei putea să decizi.
 * * *
10. Trei camarazi făceau curte unei fete frumoase.
Ea cocheta cu toți . Iubirea ei a rămas o enigmă.
Era ca la oină. Fiecare lovește aceeași minge
Dar unul dintre jucători nimerește mai bine.

Citeste mai mult »