Florica Ghigeanu

1. Sirenele sunt laolaltă pericol și atracție.
Mijloc de seducție erau vocile fermecătoare.
Cântecele lor fabuloase erau ispite fatale
"Auzite de toți dar nevăzute de nimeni". Ironie.
2. Gândirea liberă a scrijelit cu pietre ascuțite
Legenda lui Prometeu, sursă de inspirație
A luptei împotriva tiraniei pentru progres.
Toți sperăm ca ecoul suspinelor să fie stins.
3. Gingașul ghiocel își croiește drum numai
Prin solul troienit. Puritatea lui poate fi
La fel ca veșmântul care nu s-a învechit.
Ca el puțin oameni întâlnim în prezent.
4. Doresc să te îmbrățișez ca omătul
Care sărută cu steluțe pământul.
Am greșit. Iartă-mă! Nu se mai repetă.
Nu se poate aduce pace prin forță.
5. Ieri a relatat ceva colegei într-un fel,
Azi, același subiect, l-a relatat altfel.
Cum de a uitat cuvintele lui Cicero?
„Mincinosului îi trebuie minte”. Adio!
6. El trăiește pe pământ fără acoperiș,
Necazurile fără număr îi sunt tăiș.
Lacom și nemilos stăpânul cumpăra sclavi
De fapt, era sclavul propriilor lui slăbiciuni.
7. Era senzuala întruchipare
Fără scrupule și fără fasoane.
A reușit să creeze emoții,
Suspans și răsturnări de situații.
8. Prima dragoste este inocentă,
Se îndreaptă spre sublim, dar iscă
Gelozie și teamă. Două sfere
Care se rostogolesc repede. Luptă!
9. Când ultimul fir de speranță se topește
Privește la Iisus. Revenirea este uimitoare.
Energia spirituală devine o forță uriașă
Ce nimicește toți spinii. Viața continuă.
10 Este uimitor cum sculptorul dă pietrei
Chipul asemănător unui visător.
Sigur nu s-a gândit că poate deveni
Chiar el piatra necesară creației.

Cititi tot volumul aici >>

1. Muntele Fuji    
Ancorat în sufletul   
Japonezilor. 
2. Fuji al Țării         
Soarelui Răsare e         
Venerat cu drag.         
3. Cultura - filon    
De creativitate
Pentru suflete.
4. Poezia lor
E în contrast cu viața
Samurailor.
5. Poezia e
Izvor de liniște și
Meditație.
6. A fost blestemat.
Plângea Nemuritorul
Așteptând moartea.
7. În FLOAREA VIEȚII
S-a conturat un inel.
E legământul.
8. M-a îndatorat
Prietenul meu cinstit.
Mulțumesc, Iago!
9. Când Focul Sacru
Se stinge va dispare
Geniul creator.
10. Sinceritatea
Este cerul. Dragostea
Este ca vinul.
11. Înțelepciunea
E ca soarele. Fără
El nu e viață.
12. I-a restituit
Banii cu dobândă la
Dobândă. Șacal.
13. Pământul are
Nevoie de ploaie și
Eu de clipa ta.
14. Falnicul stejar
E după soartă: bun la
Soclu sau la foc.
15. A fost trimis de
La Anna la Caiafa
Pentru dreptate.

Citeste in intregime acest volum aici >>

1. Îmi vine în minte vestita inscripție dantescă:
"Lăsați orice speranță, voi care intrați!" Ce mai glumă.
Trecătorule, îndepărtează-te cât poți de poartă
Și totuși, cât timp mai respiri trage speranță de viață.
2. Înainte de moarte lebăda nu ţipă, cântă.
Era legenda vechilor greci. Platon o confirmă.
Izvor poetic pentru Alecsandri cel suferind.
Scria: "La moarte mă voi duce ca lebăda cântând".
3. Mereu există conflicte între generaţii.
Fiul ura viața cazonă, avea atracții
Pentru studiul muzicii şi literaturii.
Un protector valoros al artelor şi iubirii.
4. Fostul meu iubit, noua mea durere,
Voi șterge urma lacrimilor mele.
E mai greu să cunoști îndrăgostitul
Decât să golești marea cu paharul.
5. Un aventurier a plecat spre muntele
Ce sărută cerul. Grele au fost potecile.
Prin junglă s-a orientat, focul l-a ocolit,
Apa liniștită l-a dezamăgit. Foarte trist.
6. Admiram priveliştea extraordinară de pe insulă.
Voi lua o căsuţă de vacanţă în Golful Francezului.
Gândeam şi visam ca şi cum eu nu voi muri niciodată.
Zâna n-a vrut să se piardă în inima mea, a sublimului.
7. Dragostea e primăvara eternă din noi
Ce răspândește fericirea pretutindeni.
Jurămintele lui au fost scrise în vânt.
Trecutul, ca un bagaj, nu trebuie cărat.
8. Vine toamna şi frunzele îşi schimbă culoarea.
Iarnă revine. Întâlnirea cu sălbatica
Nordică este curată magie. Crede-mă!
Cu greu am ancorat dragostea. Înţelege-mă!
9. În zilele reci de toamnă, gânditorul
Aprindea focul, dar nu suporta fumul
Și se ducea să urmărească de pe mal
Cum uscăciunile plutesc duse de val.
10. Cântul privighetorii pe creangă uscată
Era oare chemarea dragostei la viață?
Un zâmbet șters, o tristă aducere aminte
Au înrourat ochii ce n-au știut să uite.

Citeste in intregime acest volum aici >>